,,Violonista” (titlul original ,,The Instrumentalist”) este un roman istoric remarcabil, publicat la Editura Bookzone în 2014. Cartea poartă cititorul în Veneția secolului al XVIII-lea, într-un orfelinat,Ospedale della Pieta, unde exista o orchestră celebră, locul unde muzica, ambiția, feminitatea și sacrificiul se împletesc într-o poveste captivantă.
Subiectul cărții
Veneția anului 1704. Viața la Pieta este una a contrastelor. În această lume a orfelinatului, durerea și brutalitatea se împletesc cu muzica. Și tot aici se află trei prietene nedespărțite, Anna Maria, Paulina și Agata, cu suferințele și visurile lor. Protagonista este însă Anna Maria della Pieta, una dintre fetele abandonate la orfelinat de la câteva luni și care ajunge de mică să fie fascinată de tot ceea ce înseamnă muzică și, mai ales de mânuirea arcușului unei viori. Aici, în mijlocul copiilor abandonați și cu diferite probleme, Anna Maria își descoperă un dar rar, și anume capacitatea de a se evidenția atât prin vioară, cât și prin compoziție, sub tutela renumitului maestru Antonio Vivaldi, căreia îi este elevă și discipolă, muză și rivală. Relația dintre elevă și mentor devine complexă: pe de o parte admirație, pe de altă parte rivalitate, atunci când talentul Annei Maria începe să-i depășească pe cei din jur, iar propriile sale visuri de glorie și recunoaștere se ciocnesc cu limitele pe care societatea le impune unei fete orfane, în secolul al XVIII-lea.
Scene reprezentative
Ca în orice carte bună, și aceasta conține scene mai scurte sau mai ample, care sunt încărcate de semnificații. Sunt scenele în care se evidențiază autoritatea lui Vivaldi și condițiile stricte în care fata trebuie să se supună, lupta cu durerea mâinii cauzată de un incident, dar și lupta interioară a Annei Maria cu ura de supunere (,,- Pune vioara jos. -Signore?- Jos. Acum. Inima i se ridică în gât. Se întoarce și pune vioara pe scaunul din spate. În încăpere se lasă liniștea.’‘), dorința de libertate, teama consecințelor, ambiția de a fi cea mai bună și de a intra în grațiile maestrului
Realitate versus ficțiune
Există informația că Anna Maria a fost favorita lui Vivaldi, că acesta i-a cumpărat vioara, că a compus muzică, dar multe detalii sunt necunoscute. Autoarea speculează, ficțional, că Anna Maria nu doar că a compus, ci și că unele dintre cele mai cunoscute lucrări atribuite lui Vivaldi, cum ar fi Anotimpurile, ar fi putut fi parțial creația/ inspirația/ chiar compoziții proprii ale Annei Maria, ,,necreditate”. În carte, când talentul Annei Maria începe să fie apreciat, Vivaldi o simte pe aceasta drept o amenințare și nu dorește ca ea să fie recunoscută în mod independent. Anne Maria este prezentată în carte nu doar ca un muzician talentat, ci și ca o persoană extrem de sensibilă și de ambițioasă, care este capabilă de multe sacrificii pentru a-și realiza visul. Ea simte muzica profund, o trăiește corporal, vizual, sinestezia pe care o are face ca sunetul să capete culori, să o ilumineze, să o înalțe. Acest dar o face nu numai sensibilă, ci și vulnerabilă, pentru că inspirația și creația sunt ceva intim, parte din ea. De aceea, atunci când descoperă că omul pe care l-a admirat și în care a crezut, Vivaldi, a înșelat-o atribuindu-și ceea ce era al ei, are un impact profund emoțional și moral (-[… ] Muzica e încununarea întregii noastre vieți. Eu pot să trăiesc cu acest gând. Dumneavoastră? – Eu ce? – Puteți să trăiți cu conștiința faptului că aceste idei nu sunt doar ale dumneavoastră? Că un bărbat nu face istorie de unul singur? […] Spuneți-mi, maestro, este ceva ce nu ați fura de la noi?”). Aceasta tensiune conduce la resentimente, frustrare și- în ficțiune – la acțiuni dramatice precum distrugerea unor partituri de-ale ei sau diminuarea meritelor sale. Nu există însă, în realitate, dovezi că Vivaldi și-a însușit într-adevăr compoziții întregi ale Annei Maria sau că Anotimpurile sunt creația acesteia. Cert este că Anne Maria a existat și că a fost una dintre cele mai bune violoniste.
Aș putea spune că autoarea a folosit acest conflict pentru a sublinia câteva aspecte importante, precum invizibilitatea femeilor în istorie- cât de des contribuțiile femeilor sunt ignorate, reinterpretate, ,,împrumutate” fără credit; identitatea- Anna Maria nu se definește doar prin vioară, ci și prin ceea ce compune, ceea ce imaginează, ceea ce creează și modul în care reușește să fie apreciată; puterea și vulnerabilitatea-să ai talent nu înseamnă doar glorie. Înseamnă și risc, înseamnă să faci față unui sistem care nu promovează femeile, dar în care unele reușesc să răzbată și să fie apreciate.
Aprecieri
Este de remarcat cum Constable reușește să reconstituie cu minuțiozitate decorul venețian al secolului al XVIII-lea- canalele, sălile de repetiție, atmosfera de mistică reverență din jurul maestrului Antonio Vivaldi. Dar, în opinia mea, adevărata forță a romanului stă în portretul Annei Maria della Pieta, tânăra care simte muzica prin toate fibrele ființei și care găsește în compoziție un fel de libertate pe care lumea din jurul ei nu i-o poate oferi. Anna Maria nu este doar o elevă talentată, ci o muziciană care luptă pentru dreptul de a fi recunoscută.
Ca cititoare, am trăit alături de ea dezamăgirea și neputința, bucuria recunoașterii, momentele de eliberare, reușitele ei, puterea și curajul de a merge mai departe și de a lupta pentru visul ei (-Lumea o să-și amintească de mine. Viața mea va însemna ceva.- își spune Anna Maria della Pieta).
Recomandare
Dacă îți plac romanele istorice cu personaje feminine puternice, care îmbină arta, ambiția și istoria, Violonista e cartea perfectă pentru tine. Nu trebuie să iubești muzica clasică pentru a fi prins de poveste, trebuie doar să-ți imaginezi că faci parte din ea și să-ți lași sufletul să o trăiască.
Lasă un comentariu