Moto: O școală bună este aceea în care elevii învață cu bucurie, iar profesorii predau cu pasiune.
Într-o eră în care sănătatea mentală și emoțională devin priorități esențiale, conceptul de ,,școală a stării de bine’’ ar trebui să capete mai multă relevanță în învățământul românesc. Această abordare vizează crearea unui mediu educațional care susține dezvoltarea armonioasă a elevilor și a profesorilor, promovând nu numai performanța academică, ci și sprijinul, confortul, acceptarea, incluziunea, bunăstarea lor generală. În acest sens, diverse proiecte educaționale au fost dezvoltate pentru a promova starea de bine, de la programele inițiate și derulate de Kaufland sau de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile până la proiectele Erasmus+, care au abordat aspecte legate de starea de bine.
O școală a stării de bine este aceea care nu se măsoară doar în note și statistici, în recompense și premii. Ea se simte în aspectul atractiv al școlii, în bucuria copiilor, în zâmbetele profesorilor, în plăcerea cu care vii la școală. Este locul în care fiecare are un loc, indiferent de mediul din care provine și indiferent de religie sau rasă. Este o școală în care copilul poate răspunde fără temeri și poate greși, știind că nu va fi pedepsit, iar profesorul ascultă cu adevărat ce are de spus elevul. Într-o astfel de școală, ora poate începe cu un exercițiu de relaxare și încredere. Profesorul creează spațiul în care elevii să împărtășească propriile experiențe, să fie ascultați și încurajați. Hai să ne imaginăm următoarea scenă: ești în clasă, ora tocmai începe, iar profesorul spune: ,,Astăzi începem cu două minute de respirație profundă și apoi fiecare va spune un lucru care i-a făcut ziua mai frumoasă.’’ Se așterne liniștea. Un coleg mărturisește că a ajutat pe cineva să-și găsească caietul pierdut. Altul povestește cum a zâmbit unui elev mai timid și apoi a vorbit cu el. Atmosfera se schimbă, privirile devin prietenoase, elevii se relaxează, încordarea dispare și simți că acolo chiar este locul tău. Sau cum ar fi ca la ora de educație plastică, spre exemplu, la care ai întârziat pentru că pauza ți s-a părut prea scurtă sau pentru că nu te descurci singur în labirintul acela de clase și de holuri, profesorul să nu te certe, să nu te amenințe cu scăderea notei la purtare, ci te invită zâmbind la locul tău și-ți spune să-ți scoți materialele specifice disciplinei. În plus, afli că în ora aceea trebuie să-ți exprimi emoțiile prin culori, iar ceilalți trebuie să facă același lucru. Rezultatul? Clasa devine un spațiu sigur și creativ, iar elevii învață să nu se teamă, să nu râdă pe înfundate, să-și gestioneze emoțiile și să respecte sentimentele celorlalți. Și tot în această școală, pauza devine loc de joacă, locul în care se leagă prietenii, se povestesc vrute și nevrute, se fac activități relaxante și creative.
Dar pentru o școală a stării de bine este nevoie de întreaga comunitate, de implicarea tuturor factorilor educaționali. Părinții trebuie să fie parteneri activi, nu doar observatori sau critici, profesorii colaborează, împărtășind idei și metode care ajută la gestionarea emoțiilor și stresului și, în special, la progresul clasei. Directorul este un adevărat lider, care lucrează cu întreaga echipă și care valorifică tot ce are mai bun aceasta.
În România, inițiativele pentru promovarea stării de bine sunt încă timide, dar ele încep să se manifeste pe arii extinse, grație programelor de educație emoțională, a celor de consiliere psihologică, prin activitățile extracurriculare pentru reducerea stresului și promovarea incluziunii. Elevii care se simt în siguranță, ascultați, susținuți și valorificați învață mai bine, comunică mai mult și dezvoltă empatie față de colegi. Un cadru didactic care se simte respectat, apreciat, este mai calm, mai empatic și mai răbdător. Din păcate, profesorii din România se confruntă cu supraîncărcare, birocrație și deseori lipsa resurselor. Într-o școală a stării de bine aceștia ar trebui să beneficieze de timp pentru pregătire, de sprijin psihologic, de oportunități de colaborare, de formare continuă gratuită. Reducerea stresului nu doar le protejează sănătatea, ci le crește eficiența și creativitatea la clasă.
Mai mult, o școală a stării de bine funcționează așa cum trebuie dacă directorul este atent la nevoile elevilor și ale profesorilor. Ascultarea activă, implicarea, înțelegerea provocărilor fiecăruia și oferirea de sprijin concret sunt esențiale, pentru că profesorii și elevii au nevoie de un lider care să-i încurajeze să-și dezvolte potențialul. Directorul unei școli a stării de bine recunoaște potențialul, încurajează cooperarea, motivează, creează opurtunități de dezvoltare personală și profesională, oferă feedback constructiv. El construiește punți între profesori, elevi, părinți, autorități și comunitate, rezolvă conflictele cu calm și facilitează implicarea tuturor în deciziile școlii. Directorul arată, prin exemplul personal, cum se gestionează stresul, cum se prioritizează sănătatea emoțională și cum se cultivă respectul și empatia. Această atitudine modelează cultura școlii și influențează modul în care profesorii și elevii interacționează. Un director eficient oferă profesorilor resurse, timnp, sprijin, autonomie și creează un mediu în care ideile novative îți găsesc aplicare, putând fi implementate.
Practic, o școală a stării de bine funcționează doar dacă se preocupă la fel de mult de starea profesorilor ca și de cea a elevilor. Fără cadre didactice echilibrate și motivate, niciun program de bunăstare pentru copii nu poate da roadele dorite, pentru că ,,profesorii inspiră, deschid minți și ating inimi.’’
Lasă un comentariu