Îmi amintesc de un moment din copilărie, când bunica mea făcea orez cu lapte și eu așteptam cu castronelul lângă ea să-mi pună din acesta. Deseori îmi plăcea să-mi pun zahăr ars pe deasupra și să mănânc așa, ușor caramelizat. Mi se părea cel mai bun desert al copilăriei, alături de gogoșile făcute de buna mea sau de cozonacul copt în sobă. Nu credeam că am să descopăr într-o vacanță, în călătoria mea prin Turcia, orezul cu lapte al bunicii, într-o altă variantă, cu crustă aurie și aromată la suprafață. Aveam să aflu, odată cu rețeta, că acesta este unul dintre deserturile naționale alături de baclava, de lokün sau kunefe. Dacă orezul cu lapte ne este atât de familiar, firin sütlaç, adaugă acea surpriză vizuală și gustativă care te face să nu pleci de la masă până nu-l termini. În restaurantele și cofetăriile din Istanbul sau Izmir este servit adesea rece, în vase de ceramică cel mai des, dar și în vase de sticlă, termoizolante.
Eu am făcut acest desert după o variantă tradițională, primită de la gazda noastră și pe care v-o dezvălui mai jos.
Ingrediente (pentru 4-5 porții medii)
- 1l lapte proaspăt
- 100 g orez bob rotund
- apă cât să acopere orezul
- 200g zahăr
- 1 lingură amidon (dizolvat în puțin lapte rece)
- 1 plic de zahăr vanilat sau miez de vanilie
- un praf de sare
- opțional: scorțișoară, fistic mărunțit sau stafide pentru decor.
Mod de preparare
- Se spală și se clătește orezul până când apa devine curată. Se fierbe orezul în apă cu puțină sare până se înmoaie, apoi se scurge.
- Într-o cratiță se adaugă laptele și zahărul, iar după câteva minute se încorporează orezul fiert. Se lasă să fiarbă la foc mic, amestecând constant.
- Se adaugă amidonul dizolvat și vanilia, pentru a obține o textură mai cremoasă. Se lasă la foc pentru încă 2-3 minute, amestecând mereu.
- După câteva clocote, se ia cratița de pe foc și se toarnă compoziția în vase termorezistente (de preferat ceramică).
- Se așează vasele într-o tavă cu apă și se dau la cuptor, la temperatură medie, până ce desertul prinde o crustă rumenă la suprafață (15-20 de minute).
- Se lasă la răcit, apoi se servesc simple sau ornate cu scorțișoară sau cu fistic.
Ca orice desert cu tradiție, firin sütlaç are mici diferențe de la o casă la alta sau de la o regiune la alta a Turciei. Unele gospodine nu folosesc amidon, preferând să fiarbă orezul mai mult, până capătă singur textura cremoasă. Altele adaugă coajă rasă de lămâie, pentru un gust mai proaspăt sau câteva picături de apă de trandafir, care oferă desertului o aromă delicată, orientală. În restaurantele de pe malul Bosforului, am întâlnit versiuni decorate cu fistic mărunțit sau cu scorțișoară sau, în unele zone, se obișnuiește să fie presărat cu alune prăjite.
Deși rețeta clasică de firin sütlaç folosește doar lapte, orez, zahăr, amidon, unele variante mai rafinate includ și smântână sau Kaymak. Aceasta face desertul și mai cremos, cu textură catifelată, apropiată de o cremă de lapte coaptă. Este o alegere populară în restaurante sau în gospodăriile care doresc să ofere musafirilor o experiență mai de e lux, așa cum ni s-a spus. Totuși, pentru gustul Turciei tradiționale, rămâne preferată varianta simplă, clasică.
Orice variantă ai alege, un lucru este sigur: bucuria de a savura un desert cu gust fin și delicios.
Lasă un comentariu